Medicina alternativă

A fost o vreme când medicul și șamanul se înghesuiau la capătâiul bolnavului, fiecare încercând să-l vindece cu metodele proprii. Unul se grăbea să lase sânge și să “echilibreze” umorile organismului iar celălalt invoca spiritele benevolente și le alunga pe cele malefice. E adevărat că pe atunci Soarele se învârtea în jurul unui Pământ plat iar fenomenele atmosferice erau capriciile unor personaje supranaturale. Privind contextul istoric realizăm că cele două personaje mai sus amintite, deși diferite în aparență, erau esențialmente similare. Învățăceii lui Galen și Paracelsus acceptau fără critică postulatele maeștrilor iar șamanii perpetuau mituri vechi de secole. Nici unii, nici alții nu considerau necesar să-și verifice afirmațiile într-o eră în care experimentul nu era utilizat nici măcar în legătură cu legile fizicii. Să ne amintim că până la Galileo Galilei toată lumea considera că o ghiulea cade mai repede decât un bob de mazăre. Era de “bun simț” să consideri că obiectele mai grele cad mai repede decât cele mai ușoare dar pentru multe milenii nu s-a gândit nimeni să verifice.

Apariția și dezvoltarea științei moderne pe baza metodei științifice a făcut diferența dintre mit și realitate în fizică și în alte științe exacte. În medicină lucrurile stau încă altfel, din păcate.

Bolile de care suferă oamenii sunt afecțiuni multifactoriale de o complexitate încă nedeslușită complet. În plus, evoluția maladiilor nu este liniară, simptomele se pot remite de la sine și câteodată corpul uman este capabil de a învinge de unul singur boli foarte grave.

Pentru a se elimina influența abilităților naturale ale organismului de a combate boala trebuie sa facem uz de statistică atunci când evaluăm eficacitatea și siguranța oricărui medicament sau intervenție medicală. Cu alte cuvinte, niciodată cazuri izolate de vindecare nu reprezintă dovezi științifice, oricât de spectaculoase ar fi evoluțiile pacienților. Este nevoie de studii efectuate pe loturi de mii de pacienți în care jumătate dintre ei primesc medicamentul studiat iar cealaltă jumătate primește placebo, o tabletă inactivă. Este de dorit ca nici pacientul și nici investigatorul să nu știe ce fel de tabletă sau tratament primește primul, rezultatele urmând să fie înregistrate cu obiectivitate și raportate unei comisii centrale care mai târziu va analiza rezultatele și va trage concluziile. Pe scurt, trialurile clinice dublu orb, randomizate, cu control placebo stau la baza metodei prin care medicina își face intrarea în rândul științelor exacte. Este echivalentul medical al experimentului cu ghiuleaua și bobul de mazăre din fizică.

Așadar, dacă un medic, renumit sau oarecare, pretinde că a descoperit un nou medicament sau metodă terapeutică, trebuie să fie pregătit să întâmpine rigoarea comunității științifice, așa numitul “peer review”, care vor analiza critic felul în care acesta a ajuns la concluzii. Numai după ce trece examenul acestei analize obiective orice nouă metodă intră în curentul general al medicinei și încetează a mai fi “alternativă”. Ducând mai departe analogia cu fizica, dacă vreun fizician renumit pretinde că a descoperit o lege alternativă a gravitației, bazându-se pe câteva experiențe personale, va trebui să convingă prin experiment predicțiile noii teorii alternative.
Firește că în medicină lucrurile sunt mai complicate dar în esență diferențele vin din gradul mare de eroare al măsurătorilor experimentale individuale din medicină si nu din cauza faptului că, în această ramură, metoda științifică nu s-ar putea aplica. Măsurarea efectului unei medicații are variații atât de mari încât fără statistică și fără a utiliza loturi numeroase de pacienți nu putem să înregistrăm rezultate coerente și să tragem concluzii consecvente. Evident că povara strângerii dovezilor cade în sarcina celor care propun alternativele.

Medicina bazată pe dovezi este conceptul care reunește principiile cercetării medicale prin care orice nou medicament sau procedură medicală trebuie să-și dovedească atât eficacitatea cât și siguranța prin trialuri clinice. La fel ca în cazul altor științe, argumentul autorității și experienței în domeniu nu ține locul experimentului menit să impună o nouă teorie sau lege fizică.

Așadar, așteptăm cu interes ca adepții homeopatiei, acupuncturii și ai altor alternative medicale să convingă comunitatea științifică prin studii clinice, dublu orb, randomizate cu control placebo. Deocamdată nu au
făcut-o iar numeroasele studiile publicate pe aceaste teme au mari probleme de design și de aceea nu pot fi luate în serios. Din păcate, există mult prea mulți medici care exploatează, din ignoranță sau interes, atât complexitatea conceptului de medicină bazată pe dovezi cât și laxitatea cadrului juridic și profesează pe bani frumoși o așa-zisă medicină alternativă temporizând de multe ori actul medical veridic, jucându-se cu speranțele pacienților. La această stare de fapt concură și starea deplorabilă în care se află atât sistemul sanitar cât și educația sanitară a populației unei țări mai degrabă orientate spre misticism decât spre rațional.

Sănătate tuturor!