Dogma Comunistă II

Continuarea articolului Dogma Comunistă I

Întrebarea mult mai importantă e dacă ateismul cauzează sau duce în mod firesc la fapte malefice, cum ar fi cele înfaptuite de regimurile comuniste? Aceasta este a doua concepţie greşită. Dacă ateismul ar avea o tendinţă înnăscută să producă autocraţii violente şi tiranice atunci am avea un motiv întemeiat să-l respingem.
Nu există însă dovezi care să confirme aceste afirmaţii.

Conducătorii comunişti care s-au făcut vinovaţi de nenumărate atrocităţi nu au ucis fiindcă erau atei, nu fiindcă vroiau ca oamenii să nu mai creadă în Dumnezeu. Dimpotrivă, scopul lor era obţinerea puterii asupra societăţii, şi luptau contra religiei fiindcă o percepeau ca un rival în acestă privinţă.
Oricine se opunea ţelului comunist era luat în vizor. Aceste regimuri nu ezitau să pedepsească şi să persecute atei, atunci când aceştia erau cei care le stăteau în cale.


Andrei Sakharov - Fizician - Geniu - Disident - Anti-comunist - Ateu.
Un exempleu este disidentul sovietic Andrei Sakharov. Ateu de la vârsta de 14 ani (conform acestui articol BBC ), Sakharov a fost unul dintre fizicienii cei mai tineri şi mai străluciţi ai URSS-ului în domeniul nuclear, şi a avut un rol decisiv în dezvoltarea tehnologiei armelor nucleare, fiind răsplătit prin numeroase distincţii şi prin prestigiu din partea guvernului.

Cât timp a lucrat la acest proiect el a crezut că o metodă esenţială de a aduce pacea mondială este asigurarea egalităţii cursei înarmării şi a distrugerii reciproce (MAD).

Mai târziu în viaţă însă, a fost dezamăgit de cruzimea arbitrară şi de militarismul de care dădeau dovadă guvernul său şi, sfidând cenzura impusă de guvern, a publicat pledoarii elocvente pentru respectarea drepturilor omului si abolirea testelor nucleare.

Pentru aceste injurii, care au fost considerate nişte delicte, cândva renumitul erou naţional al Uniunii Sovietice a devenit o persoană lipsită de orice drepturi: concediat, lipsit de privilegii, denunţat, calomniat de propriul guvern şi apoi arestat şi condmnat la ani de exil şi arest la domiciliu.

Doar odată cu ascensiunea lui Mihail Gorbaciov acest laureat al Premiului Nobel pentru Pace şi reprezentat al drepturilor omului a fost eliberat şi lăsat să vorbească liber.

În contrast, în pofida opoziţiei faţă de religie, unii dintre cei mai infami lideri comunişti nu au ezitat să se alieze cu liderii religioşi care erau dispuşi să le sprijine ideologia politică. Un articol publicat de Reuters News în ianuarie 2007, "Polish archbishop resigns in spying row", se referă la demisia neaşteptată a noului numit Arhiepiscop Catolic al Varşoviei, Stanislaw Wielgus, după ce a recunoscut că a ajutat fostul guvern comunist al Poloniei în spionajul contra inamicilor.

S-a descoperit că alţi zeci de membri ai clerului au fost colaboratori ai comunismului, până la 10-15% dintre ei din naţiunile semnatare ale Pactului de la Varşovia.

Cazuri ca cele a lui Sakharov sau Wielgus evidenţiază faptul că regimul comunist a fost în primul rând un sistem politic. Scopul său principal nu a fost să promoveze un anumit set de valori sau ideologii ci să obţină puterea.

Comuniştii erau dispuşi să colaboreze cu oricine i-ar fi sprijinit, şi să atace şi să persecute pe oricine li s-ar fi împotrivit, fără a ţine cont de religia persoanei respective.

Factorul motivant în comiterea atrocităţilor de către comunişti a fost setea pentru putere şi nu ateismul.

Spre deosebire de multe texte religioase care conţin îndemnuri specifice de a domina sau agresa non-teiştii, ateismul în sine nu încurajează oamenii să devină violenţi. Într-adevăr, cum ar putea? Ateii nu au o carte sfântă, nici un text sacru să le îndrume acţiunile.

Din contră, ateismul poate fi dăunător doar atunci când este unit cu o ideologie dogmatică. În cel mai bun caz, aceste lecţii ale istoriei ar putea arăta că atât ateii cât şi teiştii sunt vulnerabili la corupţie atunci când deţin puterea absolută (care, conform maximei, corupe absolut).

Nu cunosc nicio persoană raţională care ar disputa acest fapt.

Dorinţa unor apologeţi de a îmbrăca toţi ateii cu haina comunismului pare cu atât mai ridicolă în momentul în care înţelegi cu adevărat diversitatea gândirii ateiste.
Ateii ocupă toate poziţiile spectrului politic, de la grupurile socialiste de stânga până la ateii libertarieni de dreapta, cum ar fi discipolii lui Ayn Rand, care susţin o concepţie capitalistă a pieţei libere.

Gândirea fiecăruia dintre aceste grupuri poate fi o anatema pentru celălalt, si cu toate acestea ambele sunt ateiste. Ar fi absurd să spui că crimele unui grup implică automat pe celălalt când cele două sunt diametral opuse cu excepţia non-teismului lor.

Inspirat din: http://www.ebonmusings.org/atheism/communism.html