Art.288 – Căsătoria se încheie între bărbat şi femeie prin consimţământul personal şi liber al acestora.
Noul Cod Civil
Noul Cod Civil mentioneaza chiar in primul articol ca institutia casatoriei vizeaza uniunea dintre un barbat si o femeie, interzicandu-se, per a contrario casatoriile dintre persoane de acelasi sex.
1. Casatoriile
Includerea regimului casatoriei chiar in Codul Civil este in sine o schimbare. Pana acum casatoriile erau reglementate de Codul Familiei, intrat in vigoare in 1954. Nicaieri in dispozitiile Codului Familiei nu s-a prevazut diferenta de sex ca fiind o conditie de fond a casatoriei.
Numerosi doctrinari [1] au semnalat ca lipseste reglementarea expresa a casatoriilor de acelasi sex, dar peste tot s-a proclamat ca:
diferenta de sex este considerata unanim in literatura noastra de specialitate ca cerinta leaga de fond la casatorie
sau ca
rezulta din insasi definitia sau ratiunea de a fi a casatoriei.
Unii autori [2] au mers si mai departe si au proclamat ca:
aceasta situatie [...] este de natura sa incurajeze in Romania preocuparile pentru legalizarea casatoriilor homosexuale [...] in lipsa unor demersuri legislative urgente si transante in materie de casatorie liberalizarea raporturilor sexuale intre persoane de acelasi sex este numai preludiul legalizarii casatoriilor dintre astfel de persoane.
In aceste conditii, de norme facute nu prin lege, ci prin idealizarea casatoriei de catre autori, care nu sunt facatori de lege - parlamentari sau membrii ai Guvernului - ma intreb daca vre-un cuplu homosexual a incecat o casatorie civila. As aprecia relatari in comentariile acestui articol.
Cert este ca cei 55 de ani de activitate a Codului Familiei au oferit oportunitatea de a vedea, prin comentariile doctrinarilor, care este motivul pentru care se considera ca nu poate opera casatoria intre persoanele de acelasi sex - "Este firea casatoriei de a fi incheiata intre persoane de sex diferit" - si motivele care stau la baza acestei afirmatii. Consider ca motivele care o sustin sunt false, si ca nu este in firea casatoriei de a fi incheiata numaia intre persoane de sex diferit.
Probabil cel mai vehiculat argument fals pentru monosexualitatea casatoriei este menirea acesteia de a asigura reproducerea. Sau mai elegant formulat, pentru a asigura viata de familie. Acest argument este fals pentru ca daca aceasta ar fi menirea casatoriei, casatoriile dintre persoanele infertile sau care nu doresc, sau care nu pot avea din cauza starii de sanatate copii ar trebui oprite. Exista numeroase casatorii intre persoane heterosexuale care nu au si nu vor avea niciodata copii.
Cat despre familie, dat fiindca si persoanele care nu vor/nu pot sa aiba copii pot forma o familie, nu vad de ce o familie nu ar putea fi formata si de un cuplu homosexual. Sigur, cand vine vorba de familie imediat se pune problema copiilor, problema pe care o las insa pentru discutia despre adoptii. Dar deocamdata, nu vad de ce un cuplu homosexual fara copii nu ar putea fi privit ca o familie.
Un al doilea argument fals se refera la relatiile sexuale, spunandu-se ca este firesc ca statul sa incurajeze relatiile sexuale "normale" si sa nu le recunoasca pe cele "anormale". Desi studii peste studii stiintifice arata ca homosexualitatea nu este un comportament deviant, dobandit, ci innascut, multe persoane inca mai considera astfel de relatii "anormale". Evident toate aceste persoane sunt heterosexuale, si militeaza pentru impingerea la marginea societatii a persoanelor care intretin relatii homosexuale. Motivele pentru acest comportament irational si dezumanizant sunt diverse - religia, intoleranta, si frica de cei care sunt diferiti.
"Suntem o ţară eminamente creştină şi România nu poate accepta o căsătorie între homosexuali. Acest lucru a reieşit şi din discuţiile avute cu Biserica şi cu societatea civilă, şi sub acest aspect am făcut un lucru foarte bun" (deputatul PD-L Danie Buda)
Dupa cum voi cere in provocarea finala a acestui articol, as dori ca persoanele heterosexuale care nu tolereaza realtiile sexuale homosexuale sa se gandeasca cum ar fi daca propriul lor copil, fiu sau fiica, ar avea atractie fata de persoane acelasi sex.
In fine, un alt argument irational des intalnit este legat de "purtiatea" casatoriei, adica asa zisa necesitate ca institutia casatoriei sa isi mentina "prestigiul". Nu stiu conform caror standarde se evalueaza prestigiul unei institutii [institutie - un grup de norme care reglementeaza unitar o situatie juridica], dar in mod cert acest argument se bazeaza pe temerea ca altcineva decat heterosexualii ar avea acces la o institutie facuta de heterosexuali pentru heterosexuali.
In aceasta conceptie, casatoria devine un privilegiu de casta. Un privilegiu acordat unui grup de persoane bazat pe norocul pe care l-a avut la nastere. Nu pot sa nu ma cutremur ca in Romania secolului XXI inca mai exista privilegii de casta. Privilegiu de casta a fost si institutia proprietatii. Dar nu acum, ci in antichitate. Intr-adevar, din antichitate si pana la inceputul epocii moderne, in functie de bafta pe care o persoana o avea la nastere, acea persoana avea accesul la o institutie legala - protectia asigurata proprietatii de catre stat. "Pana la inceputul epocii moderne" nu este o exprimare riguros exacta, fiindca abia in 1807 accesul unanim la institutia proprietatii a fost acordat tuturor persoanelor prin abolirea (oficiala cel putin) a sclaviei pe mapamond.
Totusi 202 de ani mai tarziu, in functie de bafta pe care o are la nastere, o persoana poate sau nu avea parte de un privilegiu acordat de stat heterosexualilor care vor sa se castoreasca. L-am numit privilegiu de casta fiindca este exclusivist, iar acum ar trebui vazut de ce il numesc privilegiu.
Mai intai, trebuie sa disting intre beneficiu si privilegiu. Intr-adevar, casatoria clasica nu constituie pentru toate persoanele un beneficiu. Din ce in ce mai multe persoane opteaza sa traiasca in concubinaj pentru a evita efectele casatoriei. Casatoria este o alegere inflexibila - vrei sau nu vrei sa te casatoresti - si din ce in ce mai multe persoane refuza beneficiile sau obligatiile aferente casatoriei.
Dar privilegiul nu se identifica cu beneficiul. Privilegiul insemna dreptul de optiune. Inseamna ca ai dreptul de a alege un regim juridic daca consideri ca beneficiile surclaseaza dezavantajele.
Pentru unele persoane homosexuale, casatoria ar putea fi un beneficiu. Persoanele heterosexuale care au sentimente afective unul fata de celalalt pot beneficia de unele reglementari privind bunurile, de exemplu.
Traind impreuna, este posibil ca o persoana sa castige mai mult decat cealalalt partener care se ocupa cu intretinutul gospodariei, gestiunea treburilor personale, ingrijirea familiei exitinse a ambilor parteneri, etc. Pentru persoanele care au optat pentru casatorie, legea instituie proprietatea comuna a bunurilor astfel incat cel care nu contribuie efectiv, banesc, la bunurile folosite in comun, sa aiba totusi siguranta proprietatii. Cuplurile homosexuale nu beneficiaza de acest avantaj, desi poate isi doresc sa asigure partenerului o situatie juridica similara.
Casatoria produce efecte si asupra mostenirilor. Odata ce un membru al cuplului moare, sotul supravietuitor heterosexual stapaneste nu numai jumatatea sa din bunurile comune asa cum am detaliat in paragraful anterior, dar si o parte semnificativa din jumatatea defunctului. Partenerul homosexual nu are parte de acest avantaj.
Sotul heterosexual, chiar daca nu i s-a lasat nimic prin testament sau chiar a fost dezmostenit, primeste jumatate din bunurile comune plus o rezerva succesorala. Insa cuplurile homosexuale nu pot avea singuranta pentru cauza de moarte pe care o au cuplurile heterosexuale.
Ar mai fi si alte beneficii (privind impozitarea, pensiile de mostenitor s.a.) dar acestea 2, privind proprietatea, sunt de importanta capitala.
2. Adoptiile
Problema cea mai controversata priveste dreptul cuplurilor homosexuale de a adopta. In opinia mea, daca institutia casatoriei priveste exclusiv viata privata a celor doua persoane,o viata privata in care statul, si majoritatea care decide in stat nu ar trebui sa isi bage nasul pentru a discrima cine are acces la casatorie si cine nu, in domeniul adoptiilor situatia este putin diferita, fiindca apare si o a treia persoana a carui viata este hotarata de adoptatori.
Astfel, in domeniul adoptiilor primeaza si trebuie sa primeze interesul copilului, mai presus de interesul patenerilor care doresc sa nu fie discriminati.
In primul rand, este indubitabil mai bine pentru un copil sa fie crescut de un cuplu gay/lesbi decat sa fie lasat pe strada. Nu exista nicio dovada stiintifica ca un copil crescut de un astfel de cuplu va fi semnificativ traumatizat. Cu atat mai mult, un astfel de copil nu ar putea fi mai traumatizat ca unul crescut pe strada sau in orfelinat.
Totusi, consider ca el ar fi crescut un pic mai bine de un cuplu de heterosexuali. Stiu ca e o afirmatie care va starni controverse, dar nu putem nega ca sexele se comporta diferit cu copiii - in mare, femeile sunt protective si dispuse sa petreaca mult timp cu copilul, iar barbatii mai autoritari cand copilul face boacane mari. De asemenea, sunt preocupati cu dezvoltarea lor pe termen lung. [3] [4] si mai vazusem vreo 2 studii pe care nu le mai gasesc. In opinia mea, bazandu-ma pe cercetari de genul acesta, un cuplu heterosexual este un mix bun pentru dezvoltarea unui copil.
Ceea ce nu inseamna ca un parinte unic sau un cuplu gay sau lesbi nu ar putea asigura o dezvoltare excelenta, dar cu eforturi mult mai mari probabil. In aceste conditii, propun stabilirea unei oridini de preferinta la adoptie. Stiu ca este discriminare pe fata, dar cred cu tarie ca interesul minorului primeaza fata de orice principiu general.
E doar o ordine de preferinta in contextul in care numarul de copii orfani depaseste cererea de adoptii. Si e discriminare doar pe criteriul forma familiei, ceteris paribus. Sigur ca daca in concurs vine un cuplu hetero fara mijloace materiale reale de a creste copilul cu un cuplu homosexual, sau o mama sau tata single, ecuatia se schimba.
Preferinta nu trebuie sa fie pe sistemul totul-sau-nimic (cuplul heterosexual va lua mereu minorul), ci poate fi bazat pe un sistem de puncte. Imaginati-va un sistem in care familiile care doresc sa adopte sunt notate cu pana la 100 de puncte, sistem in care cuplul hetero primeste automat ceva de genul +5 puncte. Intodeauna trebuie sa primeze interesul copilului, dar parintii de sex mixt ar trebui sa fie doar unul de factorii de luat in calcul.
Desigur, handicapul de puncte l-am ales arbitrar, daca un asemenea sistem ar fi pus in practica ar trebui foarte atent gandita cifra exacta, atat pentru cuplurile homosexuale, cat si pentru parintii unici (mama sau tata care vor sa creasca copilul singuri).
3. Provocarea
Acestea sunt parerile unei persoane heterosexuale care priveste problema casatoriilor si adoptiilor gay/lesbi cu o oarecare apasare pe inima datorata faptului ca in ajunul unor ample schimbari legislative care pot obliga cetatenii acestui stat poate pentru urmatoarul secol, etica romaneasca pare sa nu fi avansat de loc.
In timp ce alte tari au legalizat inca de acum 20 de ani casatoriile intre persoane de acelasi sex, multi romani inca mai privesc cu frica o asemea schimbare. Frica de necunoscut, frica indusa de gheara crestina care inca mai propovaduieste morala bazata pe texte milenare interpretate aleator.
Potrivit proiectului de Cod Civil, "doua persoane de acelasi sex nu pot adopta impreuna un copil". "Parlamentarii au dorit practic sa interzica adoptia intr-o astfel de situatie [...] avand in vedere ca se discuta de acele relatii de tip homosexual." spune din nou ultra-crestinul Daniel Buda. Motivul religios este mult prea evident.
Pe de alta parte, alte persoane din grupari fasciste se tem pur si simplu ca le va fi interzisa ura sau actiunile discriminatorii, facand liste cu "drepturile" de care sunt deprivati, persoane precum Bogdan Mateciuc de la Altermedia.info. Se stie ca ura si discriminarea fata de cei diferiti sunt scopuri de capatai ale neo-fascistilor.
In acest sens, lansez o provocare deputatului Daniel Buda, domnului Bogdan Mateciuc, si oricarui heterosexual in general, mai ales celor care nu au copii maturi.
Este un exemplu simplu de imaginatie, pe care eu l-am facut prima oara cand am meditat asupra problemelor din acest articol. Daca veti avea, sau daca ati fi avut, un copil care are puternice tendinte homosexuale, ce v-ati dori pentru el? O societate in care este marginalizat, fortat sa se ascunda de prieteni, de familie, exclus din institutii de drept, precum dreptul de a-si consacra juridic parteneriatul de viata cu persoana fata de care are afectiune? Supus urei, pietrelor aruncate pe strada de catre baieti care poarta simbolurile naziste? Supus imposibilitatii de a lasa un urmas, chiar daca nu biologic, cand in fata lui vede copii care cresc singuri pe strada sau fara pic de atentie si compasiune in institutii de stat?
Sau ati dori pentru el sau ea o viata pe cat se poate normala? Raspundeti sincer, in acest exercitiu este vorba de propriul fiu sau propria fiica.
[1] Emese Florian, Dreptul Familiei, CH Beck 2006. I.P Filipescu, Tratat de Dreptul Familiei, All 1993. Al Bacaci C Hageanu V Dumitrache, Dreptul familiei, All Beck 2005
[2] D Titian A Constantin M Cirstea, Codul Familiei Adnotat, Hamangiu 2007
[3] http://findarticles.com/p/articles/mi_qa3749/is_200310/ai_n9302754/
[4] http://psycnet.apa.org/index.cfm?fa=main.doiLanding&uid=1996-01792-011
10 comentarii:
In primul rand felicitari pentru aceasta postare -- este un articol foarte lucid si clar, un lucru cat se poate de rar in atmosfera generala de panica, furie sau de-a treptul turbare care pare sa ii cuprinda pe anumiti indivizi atunci cand subiectul homosexualitatii si al reglementarii sale juridice se aduc in discutie.
Totusi, trebuie sa atrag atentia asupra unei generalizari oarecum deranjante, pentru ca se sprijina pe o serie de stereotipuri sustinute de catre natura heteronormativa a societatii: a spune ca doua femei ar fi mai atente sau grijulii cu un copil si ca doi barbati ar adopta o atitudine mai distanta sau severa reprezinta creionarea oarecum grosolana a unei realitati mult mai complexe. Asa cum nu toate femeile intrunesc standardele clasice de feminitate si delicatete considerate ca fiind intotdeauna specifice lor, nici toti barbatii nu sunt reprezentanti ai unei virilitati mai mult sau mai putin potente -- si aceasta plasticitate a trasaturilor de gen ar trebui sa fie cat se poate de evidenta in cadrul comunitatii LGBT, cu unii dintre baietii sai de o natura efeminata (daca ne ghidam exclusiv dupa trasaturile stereotipice) si cu unele fete care isi asuma si celebreaza o forma de masculinitate specifica numai lor.
Nu neg faptul ca viata unui copil intr-un cuplu de acelasi sex ar fi oarecum mai dificila decat in cazul unuia crescut de un cuplu heterosexual, dar sunt de parere ca dificultatea nu apare din interiorul familiei, ci din exteriorul acesteia -- mai precis, din atitutinea adesea ostila pe care societatea o afiseaza fata de acest mod de vietuire si care va reprezenta o problema pentru copil. Totusi, panaceul cel mai eficient ar fi, ca intotdeauna, deschiderea ochilor si acceptarea faptului ca diversitatea nu a fost, nu este si nici nu va fi vreodata un lucru daunator, in ciuda afirmatiilor anumitor indivizi si organizatii care se erijeaza in 'protectori morali' ai omenirii.
Bravo, foarte bun articolul!
In ceea ce priveste modelul traditional al familiei - mama, tata, copilul/copiii - exista si persoane care isi cresc singure copiii, fara ajutorul unui partener. Nici copiii lor nu au cate un parinte de fiecare sex, si nu protesteaza nimeni. Iar persoanele singure au dreptul de a adopta.
Singurele "traumatisme" pe care mi le pot imagina ar fi tot din cauza discriminarii. Un copil cu parinti de acelasi sex ar avea, intr-adevar, mai multe probleme, dar nu din cauza parintilor, ci fiindca societatea, asa cum e ea acum, nu l-ar respecta.
Toata ideea mea se invartea in jurul faptului ca un copil fara un echilibru masculin/feminin - fie el datorat cuplurilor de acelasi sex, sau de lipsa unu parinte, va creste cu o parte... lipsa.
Pot sa zic totusi ca mi s-a parut interesant ideea din primul comentariu, cum ca si in cuplurile de acealsi sex un partener poate emula comportamentul feminin si celalat unul masculin.
Cred ca trebuie cercetat de la caz la caz.. Eu as taia punte la adoptie si pentru parinti care vor sa creasca copilul singur.
E o chestiune care necesita mult studiu, multa documentare, si chiar daca urasc sa o zic - si multa exprimentare.
Felicitari pentru articol, Mihai. Uite ce am gasit pe net despre adoptii: "Forty percent of same-sex couples aged 22 to 55 are raising children, about 5 percent of whom are adopted, according to the Williams Project, a UCLA Law School think tank. If you include children born in once-heterosexual marriages, raised by single parents and parents of all ages, up to 10 million children are estimated to have a lesbian or gay parent." http://www.boston.com/jobs/news/articles/2006/03/26/same_sex_couples_face_unique_adoption_hurdles/
sau: "in UK one in every 20 children adopted from care goes to live with a gay couple, official figures revealed yesterday." http://www.dailymail.co.uk/news/article-430087/Rise-adopted-children-living-gay-couples.html
Exista si studii in Belgia, California sau Suedia... insa nu le mai gasesc.
Tocmai mi-am sustinut licenta pe adoptii. E evident faptul ca oricarui copil ii este mai bine in familia biologica, iar daca acest lucru nu este posibil, atunci singura alternativa valabila in contextul interesului superior al copilului este un substitut al familiei biologice care sa se apropie cat mai mult de mediul natural de dezvoltare. Este inadmisibil si deosebit de contrastant sa se vorbeasca despre adoptii de catre cupluri homosexuale si despre interesul superior al copilului in aceeasi fraza. Dar si rusinos.
Nu-i deloc evident ca "oricarui copil ii este mai bine in familia biologica". Daca parintii sunt abuzivi nu-i deloc bine pentru copil.
De asemenea, pentru oricine e la curent cu antropologia, afirmatia legata de "mediul natural de dezvoltare" al copilului este cel putin amuzanta. Felul in care sunt astazi crescuti copiii are foarte putine in comun cu mediul natural. In societatile traditionale si in societatile de culegatori si vanatori (modul in care au trait oamenii 95% din istoria lor) mama nu avea grija decat de ultimul copil (pana cam pe la 2-3 ani), iar ceilalti copii mai mari erau crescuti de fratii si surorile lor mai mari si de ceilalti copii din trib. Nu stiu daca o intoarcere la modul natural de crestere al copiilor e de dorit :))
E tendinta asta de a idealiza lucrurile atunci cand le discuti. Cand zici de cuplu hetero, poate iti vine in minte un sot de 22 de ani, o sotie de 17 si un copil de 6 ani, ca in reclame. Cand in realitate multi dintre masculii nostri vin acasa de la bautura si isi bat sotiile si isi admonesteaza copiii fara motiv.
E un fapt, dar nu am auzit niciodata de un cuplu homosexual stabil sa aiba astfel de comportamente. Cei pe care ii stiu eu chiar se iubesc, si a trebuit sa reziste persecutiilor societatii pentru a avea o relatie. Asa ca inainte de a eticheta pe cei "ghei", vorbiti cu ei mai intai.
de ce nu:)
Am impresia ca aceasta prevedere a fost introdusa de clasa politica romaneasca intr-un rar moment de luciditate politica, in sensul ca "baietii destepti" au gasit o modalitate sa se spele pe maini de problema casatoriilor homosexuale.
De ce spun asta? Pentru ca in lipsa acestui amendament, intr-o tara ca Romania s-ar fi strans fara probleme semnaturi pentru modificarea Constitutiei astfel incat sa includa aceasta prevedere, ceea ce ar fi fost un dezastru mai mare.
Clasa politica ar fi fost pusa astfel in menghina formata pe de o parte din masele homofobe si pe de alta parte Europa liberala. Si nu le convine sa fie in conflict cu niciunii.
Includerea prevederii in Codul Civil anuleaza cel putin pentru moment orice initiativa de revizuire a Constitutiei - care ar fi fost mult mai vizibila si mai polarizanta - si ii multumeste in acelasi timp pe homofobi.
Personal, prevederea mi se pare aberanta, insa esenta mesajului meu este ca se putea si mai rau de atat.
deci ce e corect e corect si gata :)
Trimiteţi un comentariu